Agora e un film in care este vorba despre…nu am inteles nici macar despre ce este vorba. Eu ma crezut ca este un film fain, cu cavaleri si cu lupte. Dar chiar nu este asa. si de asta as recomanda sa nu va duceti copiii la acest film sau sa nu il cumparati, chiar daca aveti copii la care le plac filmele cu cavaleri si lupte, dragoni si printese.

Eu m-am plictisit de moarte, pentru ca au vorbit mult si au fost doar cateva scene in care au aruncat cu pietre, adica mai nimic. Nenea regizorul ala e un zgarcit sau nu prea are imaginatie.

Pe de alta parte, ma bucur ca ninge, ca s-a terminat scoala si ca am intrat in vacanta. Am vazut la TV reclama cu Bulinele M&M, care il fac sa lesine pe Mos Craciun si Bulina Rosie ii tot zice la Bulina Galbena ca Mos Craciun nu exista. Dar Bulina Rosie s-a inselat, fiindca si Mos Craciuna facut-o pe Bulina Rosie sa lesine. Sa fie oare de la coloranti?

Eu ma bucur de zapada cand e moale si pot face oameni de zapada si imi placesa ma bat cu zapada. Asa ca, decat sa va uitati la Agora mai bine dati o tura prin zapada.

numi place sa merg la gradi . nu  imi mai place sa dorm  nu mi sa dorm

imi place  de  o fata  dela  gradi  pe nume alexandra  imi  place  sa  ma bat imi place sa pup fetele

Mai sus a scris chiar Maxim, cu degetele si gramatica sa. Completarile le dau eu. In toamna lui 2009, Maxim a fost doar 2 saptamani la gradinita. Explicatii banale pentru Rwanda sau Congo: la inceput o scarlatina, nerecunoscuta oficial si neanuntata initial la DSP (s-a mai intamplat in alti ani). Apoi au venit paduchii, care s-au indragostit chiar si de coafura educatorelor. Apoi a intervenit isteria cu “gripa porcina”. Asa ca despre toate astea am aflat, in privat,  la ziua unei colege de grupa de a lui Maxim. Pe la gradi nu a mai ajuns nici macar atunci cand Mos Craciun, vaccinat, a venit sa le dea traditionalul cadou. In rest, a pierdut cateva concursuri ( un fel de olimpiade ale defunctilor Soimi ai Patriei) si cartile agramate care se baga pe gat parintilor pe filiere cat se poate de underground, de la edituri obscure. Carti scumpe, pline de furaciuni de pe internet sau din alte carti, in care plagiatorii (“autorii”)  nu au nici macar bunul-simt sa corecteze greselile gramaticale sau pe cele de logica. Asa ca a urmat, la fel ca si pentru alti copii, o perioada de “educatie acasa”, la fel ca in perioada victoriana, cand copiii englezilor “avuti” aveau profesoare din Franta. Maxim, ca si alti copii din blocurile gri ale Timisoarei, a avut-o pe mama lui, care l-a mai invatat si engleza si romana si desen si pe tata, care l-a mai strecurat pe “net” la un joc cu bataie si cavaleri. Dar fara sange, ca ne “amendeaza” mama.

(semneaza: Tata lu’ Maxim)

Tata are doua obsesii: video-jurnalele de calatorie in care intotdeauna face filmulete in care persoanjele principale sunt degetele de la picioare, pentru ca, spune el, astea simt cel mai bine pe unde si cat ai umblat. La fel am inceput sa fac si eu.

In august 2009, am plecat cu mama si tata, cu masina, intr-un tur pana in Belgia, la Bruxelles. Tata  a zis ca nu sunt destul de mare ca sa ma duca si la Bruges (sau Brugge, cum se zice in olandeza)  acolo unde s-a facut filmul ala cu baietii aia rai din Anglia care au fost trimisi in vacanta. In schimb, mai jos, un foarte-scurt-metraj cu degetele mele de la picioare prin La Grand-Place sau Grote Markt, inima Bruxelles-ului. Un loc frumos si ciudat, cu o statuie mica-mica a unui baietel care face neobosit pisu 24 din 24 de ore si cu care se fotografiaza toti turistii. Mama a citit ziarele iar eu am facut filmul asta desi eram deja ametit de cate mii de kilometri ne-a carutat tata cu masina.